Azi am decis sa vorbesc putin despre copilarie,pentru ca…..dupa aproape 17 ani de rugamiti profunde mama s-a decis sa faca o ciocolata de casa. Da, dupa cum i-am spus si ei, este o zi de notat in calendar, cred ca aveam 5 sau 6 ani cand am avut parte de aceasta placere a copilariei, uitasem gustul fin combinat cu nuca gata coapta si usoara aroma de portocala……imi pare rau ca nu am cum sa atasez si o poza sa va “excitati” un pic papilele gustative.
Ei bine, aceasta savoare, mi-a amintit clar de copilarie, cand aveam voie sa ma joc doar in fata blocului, iar daca cumva se facea sa dispar, era clar ca de la apartamentul 42 va iesi cu scantei, pentru ca de ce sa nu recunosc o mai furam pentru ca nu am fost chiar usa de biserica. Acum imi inteleg vecinii, care atunci erau de-a dreptul “sufocati”, “terminati”, de urletele noastre, pentru ca cele mai bune locuri de ascuns sau de jucat “prinsa” era in casa scarii, unde ecoul reusea sa trezeasca un bloc intreg( bine ca nu e cu 10 etaje). Recunosc, ca am murdarit multe paturi in nebunia noastra de a invata arta culinara din produse cat se poate de bio si eco la un loc, si aici intra, pamant, pietre, nisip, frunze de toate formele si marimile, flori, apa din cele mai mari “baltoace”, pentru ca de, mama mi le dadea(ma refer la paturi) sa nu cumva sa se aseze fata pe ciment sau pe iarba si sa raceasca. Nu cred ca voi reusi sa uit vreodata campionatele de “elastic”, cum era ?! aveam de facut “Moara “la un moment dat, si “Alba ca zapada si cei 7 pitici”, ca sa nu mai vorbim despre celebrul joc “9 pietre” unde eram impartiti pe 2 echipe, si trebuia sa daramam cu o minge micuta 9 pietricele, dupa care alergam de nebuni sa nu fim “chititi”, ca in final, sa ramana cel putin unul din echipa neatins de minge pentru a aseza pietrele….Ah ce imi lipseste perioada cand ma invata Carmina sa merg pe bicicleta 
Dar am crescut, si a venit perioada Andre si Candy, cand fetele repetau de zor o coregrafie in casa scarii, iar muzica suna dintr-un walkman, pe care de cele mai multe ori il derulai manual.
Acum uitandu-ma in urma ma apuca o usoara melancolie, cand vad etapele peste care am trecut pana in acest moment.
La mine in Oltenia, se numeste CASTEL si sunt doar 6 pietre de daramat (cate litere are castel). Si la coarda era cu “Moara mica” si “Moara mare”. Nu era asa usor… erau multe etape de trecut nene… Noi mai jucam Bidonasu’; Sticluta cu otrava; Omul Negru; Tarile; Tara tara vrem ostas; Clasele; Somerica (ni se pusese pata pe el intr-o perioada); Un’ doi trei la perete stai!; Telefonul american ( =)) era de coma asta). Doamne, frumoasa copilarie am mai avut!
De-ar avea si copiii nostri noroc de asa copilarie! 
am enumerat si eu cateva, mai erau Hotii si Vardistii parca, Gogoasa( de desenam o forma ciudata pe astfalt si erau 2 case si 4 refugii sau 6 de puneam STOP la un moment dat)….